Mai demult, cineva mi a spus ca mergea pe strada si din senin, cineva i a pus mana pe sani... fapt ce i a crea un instinct de a merge mai adusa de spate, practic a existat un anume grad traumatizant care a dus la alterarea atitudinii. Azi, tocmai mi a spus o f buna prietena ca mergea pe strada, intr o tinuta deloc ostentativa (nu ca ar conta dar...) si dintr o masina a iesit o mana pofticioasa si i a luat masura muschiului fesier. Trecand peste nesimitirea gestului care denota imensitatea infima a neuronului care a actionat mana respectiva, oare ce placere poate simti acel "demn" urmas a lui Onan dupa asemenea gest? poate se simte mai barbat, poate rade, poate e mandru ca a avut tupeu nene...! e tare! Cata lipsa de cultura si educatie poate sa existe intr un sigur om aparent normal, incat sa l faca sa creada ca si poate permite asa ceva si mai ales, cata lipsa de consideratie fata de o femeie. Autocenzura si respectul sunt termeni prea elevati pentru toti prosti care se cred barbati doar pentru ca fac un gest cretin si pueril cu care se pot lauda la o bere cu "baietii". ..oricum in actuala societate romaneasca, care e plina de tarani de oras, se pare ca asemenea gesturi de violare a intimatii persoanei feminine, in locuri publice mai ales, e ceva normal sau, oricum devine cutuma. Lucru ce nu poate decat sa vorbeasca de la sine despre superbul nivel de educatie la care suntem si de mentalitatea de primate, de care nu o sa ne debarasam indiferent cate integrari in ue o sa facem, pentru ca mereu vor exista soferii cu ghiul, taximetristii manelisti care striga la un cuplu care se saruta "futeo bah!" chiar daca nu ii aude nimeni, prostii care rad in sala de cinema daca vad un nur de muiere, muncitorii care fluiera dupa o fata de pe strada si pe care o dezbraca din priviri, si multi altii care mi fac sila. Intr o tara in care inca sintagma de "hartuire sexuala" probabil ca deabea se invata a se scrie, gesturile marlanesti sunt la locul lor.

" ...a fost adoptat sistemul mai simplu de a deschide ambele usi ale vagoanelor fara ca noii sositi sa primeasca vreo indicatie sau avetizare. Ajungeau in lagar cei care din intamplare coborau pe o anumita parte a garniturii; ceilalti erau gazati."
Simplu. Asa suna marturia unuia dintre cei care a coborat pe partea "norocoasa" din trenul care l ducea la Ausvitz.
Simplu. Ca si moartea. Cateva randuri care sintetizeaza disparitia groteasca a unui numar de oameni la care, personal, mi e frica sa ma gandesc.
Sub sloganul de pe pancarta care troneaza si azi, pilduitoare, deasupra intrarii in lagar :"Arbeit macht frei" (munca te face liber) si au amagit moartea pentru o perioada, majoritatea nefericitilor alora care inainte sa fie evrei, erau oameni.
NU cred ca munca in exces omoara, dar cauzează grav sanatatii, si sigur ajuta la precipitarea unui asa rezultat final inexorabil. Cred ca lagarele exista si acum, lagare mentale autoimpuse in goana dupa..idealuri, ambitii, scopuri... mai mult sau mai putin materiale, care inainte sa omoare fizic, omoara moral, si nu mai poti sa ti dai seama cand sentimentul de autoconservare a fost inhibat si depasit. Ce ti mai ramane dupa ce treci si ultima limita de rezistenta?
In definitiv propriul liber arbitru e singurul vinovat, fiecare alege pe ce parte coboara din tren.

Azi am vazut pe un taximetru, scris cu litere autocoloante de o schioapa pe luneta "Dumnezeu ne a dat dragostea" hmm, marketing divin pe patru roti plin de kitsch specific acestei categorii profesionale.
Ar fi fost interesant sa scrie pe undeva si cine ne o ia...

poate unii stiu...poate altii nu. eu nu. tot navigand, am gasit aici

citez
"1.Exista o multime finita de cuvinte
2.Accesul fiecarui om la multimea cuvintelor existente va fi restrictionat.
3.Fiecare om se va putea folosi de acum inainte de un numar fix de 21 de cuvinte cu care se va exprima.

4.Cele 21 de cuvinte trebuie sa fie cele mai importante 21 de cuvinte din viata fiecarui OM
5.Cele 21 de cuvinte pot reprezenta aspiratii, idealuri, amintiri,sentimente,notiuni,stari,senzatii,etc.
6.Cele 21 de cuvinte trebuie sa fie cuvintele fara de care omul respectiv nu poate trai, care ii definesc cel mai bine personalitatea, trecutul prezentul si viitorul.
7.Cele 21 de cuvinte sunt codul de bare al fiecarui om.
8.Pot fi folosite substantive, verbe(la infinitiv), adjective.Nu sunt acceptate prepozitii, conjunctii, locutiuni, cifre, onomatopee.Se accepta cel mult doua nume proprii.

Consiliul sfatuieste: Sunt cuvintele cu care va veti exprima de acum inainte.Va sugeram sa va ganditi mai bine inainte de a alege un cuvant cu un sens foarte general: iubire spre exemplu.Incercati mai degraba sa va reprezentati ce inseamna iubire pentru voi si sa alegeti acel cuvant in loc de iubire.Alegerea va fi astfel foarte personala si interlocutorii isi vor face o idee cat mai complexa despre personalitatea voastra.Desigur daca simtiti ca iubire este cuvantul care va reprezinta si nu un alt derivat al lui aveti libertatea sa alegeti cuvantul iubire.

9.Nu se poate reveni asupra alegerii celor 21 de cuvinte.Ele vor fi imprimate fiecarui om in parte.In afara celor 21 de cuvinte alese nici un alt cuvant nu va putea fi articulat.

10.Acest decret intra in vigoare la doua saptamani de la emiterea lui in regim de urgenta cu temen de executie nelimitat."
si mi se pare interesant..o sa incerc mai jos


imi place ca...21 de grame...21 de cuvinte, cuvant/gram de suflet.
La mine ar fi cam asa:
uter, singur, intelegere, suferinta, auz, imagine, speranta, incredere, umor, cald, anurim, gand, copil, surpriza, om, amintire, respect, moarte, lumina, liber, maine.

...ard blogurile pe tema Basescu suspendat si m am gandit sa scriu si eu 2 randuri...ca cica ar fi big deal. Oricum..e prima suspendare in direct la care asist:) nu prea imi pasa sincer de "politica" romaneasca care din pacate are un rol mult prea important, presupun ca daca ar merge economia, nu ar mai conta politica asa tare(da da stiu, merg mana in mana). Revenind, Parlamentul si a exercitat un drept constitutional perfect legal. Din pacate, legalul nu e intodeauna si moral.
Alesii listati ai neamului au suspendat un ales nominal de catre acelasi neam . Undeva e o... contradictie, interesant cum cei pusi sa ne reprezinte interesele au desconsiderat vointa directa a celor pe care trebuie sa i reprezinte, un fel de "noi stim mai bine" Poate ca asa e, dar..daca nu e asa? Ce urmeaza? . Corect da, Parlamentul e puterea suprema in stat, suna...important. Presupun ca, odata cu asemenea putere, ar trebui sa vina si o responsabilitate cel putin la fel de mare, urmata de o modestie demna de puterea detinuta. Dar nu cred ca e cazul la noi, inca nu exista cultura democratiei si a institutiilor ei. Nu exista inca miez, interiorul e gaunos, avem doar...coaja. Sper sa fie referendum, sper sa fie vot uninominal. Si speranta moare ultima.

... o sa fac 10 ani de la terminarea liceului, inca nu stiu daca o sa ma duc sa mi vad fostii colegi. Dar cu ocazia asta, si pentru ca stau f aproape , m am dus sa mi vad liceul. Pare mult mai mic...si la fel si toate "probleme" pe care le aveam atunci, teze, lucrari, lectii, amorezari, relatii, prietenii.

hmm..ciudat... ieri nu am vazut nici o femeie frumoasa pe strada. Saraca ziua.

...oamenii la care tinem sunt ca bornele kilometrice pe un drum cu sens unic, nu ai voie sa intorci sau sa dai cu spatele..raman doar niste repere, viata inaintea, intre, si dupa ei, unii vin, pe altii ii lasam in spate, intotdeanua exista o primă si ultimă bornă, iar uneori... doar uneori...daca există destul noroc, o asemenea bornă coincide cu sfarsitul drumului. ..
...aseara am vazut Donnie Brasco..a nush cata oara... mafiotii , cu dualismul lor gen hyde si jeckyll sunt fascinanti.

Rezolutia zilei: nu mai vreau sa ma simt diletant in propria viata.

Al. Paleologul scria ca "nici un gest erotic, oricat de indraznet sau de brutal, nu e abject in sine, dar devine abject prin detasarea morala".
Probabil ca de aici nevoia, preponderent feminina, a imbratisarii "de dupa" , parca pentru a confirma acleasi grad de implicare, a lipsei de detasare morala, a existentei sentimentului care justifica tot.
Si e si mai rau atunci cand nu ti dai seamana de aparitia detasarii..a lipsei sentimentului care ar face ca actul consumat sa nu fie considerat abject, indraznet sau brutal...sau poate atunci cand partenerul cu care am facut dragoste se duce repede pentru a se imbaia...

"Mai, maine facem un gratar?" se aude tot mai des...a cam venit caldura. Asta inseamna gratare. La curte. Azi am fost si eu la asa un "happening". A fost placut . Gratarul si romanul, o simbioza perfecta care nu cred ca ar avea acelasi farmec daca ar fi facuta la tara, in spatiu deschis si natura, chiar si gratarul "la padure" mi se pare diluat. Nu se mai apreciaza lipsa claustratiei, a ingradiri data de..urbe. Gratarul adevarat se apreciaza foarte bine intr o curte relativ generoasa, o oaza de rural, cu un pic de vita de vie pentru umbra, scaune comode, in care se aplica o tolanire relativa, ca o soparla dezmortita , in timp ce narile se desfata incet incet cu mirosul de prajeala, care anticipieaza olfactiv un mic ospat gustativ plin de colesterol.
Esenta gratarului urban e mica evadare, si apare mereu sintagma "ce bine e la curte, nene...!", e ideea posibilitati...intr o mare de blocuri.
Gratarul e upgrade ul poianei lui iocan.
Ps: hmm... ce inseamana daca mi a picat un "noroc"zburator chiar pe piciorul stang? si nu stateam sub copac...

in aceasta seara am fost motivul de reuniune al prietenilor mei. rar am fost mai onorat si m am simtit implinit sufleteste. le multumesc.
si totusi...:(

hmm..."au imbatranit impreuna. remarcabil domne...o viata sa stai cu acelasi om." se mai aude asta uneori. Posibil, relicve ale unei societăti si valori trecute, sunt ca niste "freak show" care atrag curiozitatea.
Actual ar fi...societate de consum-relatii de consum. Oameni de consum. Viata de consum.
hmm..ma consum prea mult cred.

http://mydaysmymind.blogspot.com/2006/07/despre-despriri.html

Courtesy of my dearest friend Cristina.

Pe undeva as fi de acord cu ea. Or fi aceleasi etape la toti, poate si clasamentul suna cunoscut pentru unii, cred ca doar factorul subiectiv, intim, personal al suferintei face diferenta intre "rutina" post relationala.
ps: sunt unii oameni, care prin fapte/vorbe parca iti interzic dreptul de a mai tine la ei. Asta e cruzime.

Vorbeam pe chat intr o zi cu niste prieteni. Imi spuneau ca pleaca la Viena pentru 4, 5 zile. Le am urat drum bun. M au invitat, m am dus. Cam asa s a intamplat sa ies si eu din tara, spre rusinea mea, destul de tarziu, dar nu foarte...:) Probabil ca s au reunit factorii care sa mi urneasca fizicul peste "graniţă". Drumul cu masina, plecarea la 5 dimineata, 12-14 ore pe drum, amanunte. Nu vreau sa spun ca majoritatea timpului de pe drum a fost pierduta prin tara, cu tot cu GPS-ul cu voce feminina care, la fiecare carfur al drumului ne amintea, suava dar ferma (si tre sa recunosc f sexi..haha) , sa "intoarceti BRUSC la dreapta" sau "intoarceti usor la stanga si mergeti 800 ...de metri...".
Am ajuns la frontiera cu ungurii, ne am incadrat frumos pe coloana pe care scria "UE", cu o bucurie rautacioasa, probabil alimentata de asteptarea de ani de zile in care am stat pentru a fi si noi "recunoscuti " drept europeni, chiar daca suntem mai de periferie. Am scos buletinele, si gata..ALTEX scria pe noi, strainii ne creditasera nelimitat, bazat doar pe moacele inofensive de pustani de 14 ani de pe cardurile de plastic. Am platit taxele de drum..si hopaaaa... iotene peste granita, alta viata nene, la astia (unguri) si iarba era mai verde, totul mai ingrjit, caii nu erau gloabe. Si da, lipsea ceva, BANCA din fata portii, laimotivul sedentarismului mioritic, lipsea. Se pare ca ...odihna romaneasca e impamantenita, la propriu, in afara curtii, doar la noi, dar...poate ma insel. Chiar ma intrebam, unde si or face astia siesta.
Cateva ore prin Ungaria, cateva pe autobahn, sutele de km treceau repede, aerul civilizatiei ariene incepea sa ne gadile din ce in ce mai pregnant narile flamande de putina "superioriate" germanica. Trecem pe langa un camp de mori eoliene, ne simteam ca in Olanda tehnologizata, ne a impresionat placut armata asta tacuta, monopieda, parca ne saluta de bun venit.
...Viena...
Incepeam sa stam cu capetele lipite de geamurile masinii, ca niste copii in fata magazinului de dulciuri. Strazi cu sens unic, vocea din GPS incepea pana si ea sa se balbaie, in cautarea celui mai scurt traseu spre destinatie, cladiri la linie, openring strasse, cartierul de muzee, nu circula nimeni pe linia de tramvai?! ...numai noi??...ce i mai cu astia?!! stau la coloana?! ...joi seara, multa lume pe strazi, prin geamurile larg deschise intra in masina un aer superior, dar lipsit de..fitze. Prespun ca asta inseamna sa fi constient de valorile propriei nationalitati sau...poate e mai putin praf in aer. Inca nu stiu. Parcari ordonate, un feng shui al spatiului stradal dus la o extrema eficientizare. Foarte practic. Ma rog, nemti. Ajungem se pare prea devreme, in asteparea gazdei, intram in prima cafenea. Aici, se vorbeste romana, Mihaela, din Satu Mare, fata de treaba, ne da niste indicatii, sfaturi, multumim. Trecem peste amanunte...4 zile concise ar fi cam asa... Pista pentru biciclete, cu semafor..., de la pustii pe skate pana la domnisoare dragute la pedale, daca le faci loc pe strasse, spun "Danke", si n am avut parte de exceptii, pentru moment uiti ca esti roman, si parca esti un pic austriac, cred ca e un oras care te face sa te simti si sa fi civilizat. Impune. Continuam...amanunt f interesant pentru mine, toate persoanele feminine pe care le am vazut pe strada fumand, mergeau. Majoritatea tinere, detasate, pipau fara grija. M am gandit putin cam cat conteaza aparentele sau poate nu le pasa, nu cred ca e impertinenta, cred ca e o incredere in capacitatea de intelegere si acceptare a noncoformismului care vine de la un anumit nivel de si in ...orice. Personal nu m am simtit turist in viena, ci musafir. Pentru ca oamenii sunt obisnuiti acolo cu strainii curiosi, cu aparate foto, cam galagiosi, un babel intreg care le invadeaza orasul mai ales in uichend si atunci, stiu cum sa te faca binevenit. Te respecta pentru ca le apreciezi valorile. Chiar intarzie sa intre cu masina in parcare pentru a nu trece prin cadrul atunci cand faci o poza.
M a intrebat Mihaela din Satu Mare ce cred despre Viena dupa prima zi. Primul cuvant care mi a venit a fost "Curat". A ras. Ei nu i se pare. Dar nici nu a fost in Bucuresti in viata ei. Dar nu la asta ma refeream neaparat, mi se pare curat arhitectonic, lingvistic, moral, e un oras care te calmeaza, cred ca seamana foarte mult cu un vals.
Nu e adevarat ca nu au gunoaie pe strazi. Au, am vazut, dar nu sunt regula, sunt exceptia. Si a doua zi dimineata, nu mai erau acolo. Se claxoneaza, dar nu cand se pune verde, politie nu am prea vazut, dar simti ca nu e nevoie. La metrou, nu sunt bare de acces, se intra pe baza de cartela si pontaj. Daca doresti, nu exista control pe loc, in afara propriei constiinte. Dupa primul drum si cei 1, 50 euro dati doar pe dus/persoana am facut "blatul". Prea multa constiinta strica la stomac. Liberul arbitrul al bunului simt este exercitat si la cumparatul presei. Pe stalpi sunt suporturi de plastic pentru ziare, ziare intre 0, 5 si 1, 5 euro. Bagi banu, iei ziaru. Dar ziaru se poate lua si fara sa marci euro, ridici capacul si iei ziarul. Ne am uitat, fiind mai mult pe strazi, si nimeni nu a luat fara sa plateasca.
Ma contraziceam cu prietenii mei . Spuneau ca totul e asa ordonat si se respecta lucrurile simple cum ar fi orele si semnele de parcare, din cauza amenzilor mari. Nu eram de acord:) Masurile punitive cred ca sunt o completare si nu o explicatie. La noi ar fi o masura necesara dar nu suficienta. Nu poti educa un neam intreg, nu i poti schimba felul de a fi, nu i poti insufla teama de amenda, daca nu are, aprioric, teama de propria persoana si constiinta ca a facut ceva ce nu trebuie, ca a incalcat o regula. Si deabea atunci, plateste pentru ca a indraznit sa nu si respecte backgroundul cultural si nativ. Cred ca amenzile sunt puse pentru a le aduce aminte ca sunt austrieci, in speta, vienezi si ca sunt un exemplu. Asta cred:)
Trecand peste muzee, arhitectura, atmosfera, oameni, istorie, ramai cu o impresie de...viata buna, un alt nivel al grijilor, e bine sa vezi ca viata poate fi mai relaxata, ca oamenii zambesc mai mult pe strada, stau mai drepti.
Am plecat dimineata la 5, luni, multe masini pe strada, se duceau oamenii la munca.
Drumul spre casa a durat mai mult sau asa mi s a parut...